Bun venit!

Biserica Baptistă Golgota este una dintre Bisericile din Arad a cărui nume şi istorie îsi regăsesc punctul de convergenţă în suferinţă. După ce aproape o decadă autorităţile comuniste au închis clădirea şi le-au interzis membrilor Bisericii să se mai adune pentru închinare, imediat după revoluţia din 1989 Biserica a fost redeschisă. În prezent Biserica numără peste 200 de membrii şi are ca scop principal glorificarea lui Dumnezeu în şi prin viaţa credincioşilor.

PROGRAMUL BISERICII

MIERCURI

17:00-18:00
întâlnirea surorilor

18:00-19:30
rugăciune şi studiu biblic

SÂMBĂTĂ

17:00-19:00
întâlnire de tineret

DUMINICĂ

10:00-12:00
rugăciune, închinare, Cuvânt
18:00-20:00
rugăciune, închinare, Cuvânt

PROGRAMUL DE CITIRE AL BIBLIEI

"Biblia nu este învechită, nici modernă, este eternă!"
Martin Luther

Flag Counter

Motto 2014

Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!
Romani 15:13

VIZIUNEA BISERICII "GOLGOTA"

Viziunea Bisericii Creştine Baptiste "Golgota" Arad este strâns legată de intenţia pe care Dumnezeu o are, atunci când aduce în fiinţă Biserica Sa, respectiv închinare, edificare şi evanghelizare.


Inchinare

Biserica există şi se adună pentru a se închina Lui Dumnezeu. Tot ceea ce se întâmplă în Biserică este menit să-l glorifice pe Dumnezeu. " ... pentru ca toţi împreună cu o inimă şi cu o gură, să-l slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos" (Romani 15:6). Formele prin care această funcţie se manifestă sunt multiple: laudă şi închinare în serviciile publice ale Bisericii, viaţă de rugăciune în comun şi în privat, etc. şi se pot modifica de la o generaţie la alta. Închinarea autentică, ca recunoaştere a persoanei Lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, precum şi răspunsul inimii celui care se închină, conduce înspre realizarea unei alte funcţii a Bisericii: edificarea.

"Vrednici, şi vrednici de urmat"

În vremurile în care începe istoria bisericii "Golgota", persecuţiile, în forma lor violentă, cu denunţuri, arestări şi întemniţări, luaseră sfârşit, fiind înlocuite cu mijloace mai "subtile" de control şi manipulare. În acei ani '70, în Arad îşi desfăşurau activitatea 11 biserici baptiste. Credincioşii din cartierul Bujac frecventau bisericile mai apropiate, cu precădere "Şega", "Speranţa" sau "Pârneava". Cum în anii 1974-1975 Dumnezeu a îngăduit o mare trezire spirituală în România, biserica a căpătat o nouă dimensiune. Iar Bujacul nu a putut rămâne în afara acestui val... Astfel, în anul 1974, un grup de credincioşi, aproximativ treizeci, s-au adunat, s-au sfătuit şi I-au cerut lui Dumnezeu înţelepciunea de a ridica o biserică pentru locuitorii cartierului Bujac. A construi o biserică, şi încă una baptistă, era de neconceput în peisajul politic al acelor ani. Pentru că aceasta implica o luptă permanentă cu autorităţile, cu legile scrise sau doar închipuite de mai-marii zilei, comitete, departamente...

Sunt multe amintiri legate de acea perioadă. Spaţiul nu ne permite consemnarea în detaliu a tuturor acestora, dar suntem convinşi că în Ceruri ele sunt cunoscute. Vom încerca doar să amintim acele repere ale istoriei bisericii care au definit-o ca parte semnificativă a istoriei baptiste pe meleagurile arădene, având în vedere ca se intenţiona construirea unei biserici care să depindă cât mai puţin de forurile centrale ce pe atunci aveau menirea de a controla, nu reprezenta mişcarea baptistă din România.

Construcţia bisericii a început pe un teren cumpărat neoficial de la un locuitor al Bujacului, în strada Sânzienelor nr.8. În baza autorizaţiei de construire obţinute s-a început construcţia unei case imense, cu încăperi multe, cu parter şi etaj. Întrucât exista supiciunea privind intenţia de a se construi o biserică, verificarea respectării planului de construcţie s-a făcut într-un mod neobişnuit de insistent de către autorităţi. Încă din timpul construcţiei clădirea a fost folosită pentru ţinerea serviciilor divine, în acest scop fiind folosită întâi pivniţa casei, unde primii 36 de membri se întâlneau regulat. Pe măsură ce construcţia înainta, aceştia au început să folosească pe rând camerele de la parter. În acele momente, peste fenomenul Bujac se suprapune fenomenul Liviu Olah, omul de care se leagă începuturile trezirii spirituale ale României anilor '70. Acesta acceptă păstorirea noii biserici. Timp de un an şi jumătate de construire clandestină, sacrificiile la nivel personal şi familial ale celor ce zideau nu vor putea fi vreodată contabilizate, în vreme ce, pentru locuitorii Bujacului prezenţa unei biserici noi în cartier devenea o realitate de neeludat. În anul 1976, în noaptea dinaintea duminicii Floriilor, credincioşii bujecani îşi asumă riscul dărâmării plafonului încăperii de la parter, pentru creearea unui spaţiu mai mare. Acesta este practic momentul în care clădirea devine localul Bisericii din Bujac, moment ce nu mai putea trece neobservat. Simion Medrea, Petru Suciu, Ioan Bonca, Moţocan Ioan, Octavian Doboş, Lobonţ şi alţii sunt cei care au fost gata să plăteasca preţul.

Amenzile din partea oficialităţilor încep să curgă pentru toţi cei surprinşi lucrând, de cele mai multe ori şi noaptea, la construcţie. Şantajat de stat, fostul proprietar cedează statului terenul şi clădirea. Astfel, în pofida tuturor încercărilor de rezolvare a situaţiei, a audienţelor la primărie, judeţ, minister, a apelului la justiţie, la Tribunalul suprem, legea nelegiuirii comuniste îşi atinge scopurile. În ziua de 8 aprilie 1980, uşile bisericii au fost sigilate. Câteva zile mai târziu, o mână de oameni, sosiţi în douăzeci de camioane, devastează practic biserica, smulgând instalaţia de încălzire, uşile şi ferestrele, distrugând instalaţia electrică şi ducând spre o destinaţie necunoscută toate materialele de construcţie încă găsite acolo. Peste ani am avut surpriza revenirii la locul faptei a unui om sfârşit, istovit şi vorbindu-ne printre lacrimi amare: "Eu sunt cel ce a condus operaţiunea, când am încărcat camioanele. Mă va putea ierta vreodată Dumnezeu pentru ce-am făcut Bisericii Lui?" În casa fratelui Lobonţ s-au depozitat laviţele simple de lemn, amvonul, harmoniul şi vreo două cărţi de cântari recuperate de fraţi ca prin minune. Bujecanii s-au arătat mai hotărâţi ca oricând: toată vara serviciile au continuat pe spaţiul deschis dinaintea bisericii tot mai delapidate, după programul obişnuit, atât dimineaţa cât şi seara. S-au operat arestări în baza celor mai bizare acuzaţii. Pentru a pune capăt acestei situaţii, autorităţile transformă clădirea în dispensar în 5 august 1981, cu toate că membrii bisericii s-au angajat să construiască pe cheltuială proprie ei înşişi un dispensar în schimbul clădirii confiscate. În urma refuzului, credincioşii se văd nevoiţi să se împrăştie din nou pe la alte biserici.

Dumnezeu nu Şi-a abandonat însă mărturia în cartierul acesta. În anul 1987, în jurul curajosului frate Gheorghe Jurgeu, diacon ordinat al Bisericii din cartierul Pâreneava, o rămăşiţă de credincioşi menţine viu nucleul acestei Adunări în subsolul bisericii "Şega", care îi găzduia. Între timp, vreme de aproape zece ani, localul bisericii Bujac a fost transformat pe rând în dispensar medical, sifonerie, langoşerie, depozitul CAP-ului Bujac.

Şi a venit acel decembrie 1989. În 22 decembrie, o mână de credincioşi intră în clădirea fostei lor biserici, de unde scot peste 46.000 de sticle goale, butoaie cu ulei ars, motorină, tuburi de oxigen şi sumedenie de ambalaje, încercând să-şi facă loc pentru a se închina din nou. Se face loc pentru amvon, pentru 15 bănci şi o sobă. La fiecare jumătate de oră se stropea pardoseala de beton gol cu o sticla de apă, pentru ca sporii şi mucegaiul ce pluteau peste tot să nu fie inspirat de cei puţini care se închinau acum aici, în libertate, dar în condiţii de neimaginat...Dovadă a faptului că desacralizarea bisericii de către comunişti era o samavolnicie de notorietate în Arad, încă la sfârşitul lui decembrie '89, membrii FSN-ului local au semnat actul de retrocedare a clădirii în favoarea comunităţii bisericeşti nou înfiinţate. Noi orizonturi se arătau în sfârşit pentru biserica ce suferise atât de mult până atunci.

Gândul care apăsa greu pe cei ce-şi asumaseră regruparea bisericii era reconstrucţia, astfel că la sfârşitul lunii februarie 1990, fratele Jurgeu, împreună cu câţiva membrii ai comitetului bisericii, solicită sprijinul lui Ovidiu Bulzan, diacon al bisericii Pârneava, de profesie arhitect. Impresionat peste măsură de credinţa celor care i-au deschis spaţiile devastate ale lăcaşului, acesta acceptă sarcina imaginării unui proiect ce trebuia să ţină cont de realitatea deprimantă din teren: pe întreg perimetrul rezidit al balconului, fără intrare dinafară, doar câteva spărturi îngăduiau accesul şi schelete de animale domestice şi mai puţin domestice punctau spaţiul deprimant; de-o parte şi de alta a sălii de cult două coşuri de fum îşi întindeau negreala mucedă până spre mijlocul sălii, la capătul clădirii, între casa scării adăugată ulterior şi corpul principal fiind o fisură de aproape un pas şi accesul la etaj fusese abandonat de mulţi ani iar în faţă, acolo unde ar fi trebuit să fie amvonul, era un hău care ducea în pivniţă. La mijlocul lui aprilie 1990, conceptul ce trebuia să ţină seama de situaţia locului şi proiectul sunt finalizate.

La doar câteva zile mai apoi, fratele Jurgeu şi comitetul îi propun lui Ovidiu Bulzan să devină păstorul Bisericii Baptiste "Golgota" Bujac. După trei săptămâni de post şi rugăciune, în data de 20 mai, membrii comitetului din acea vreme, fraţii Teodor Râpan, Mircea Toader, Petru Bejan, Alexandru Sabău, Emil Farcaş, Pavel Farcaş, Ioan Moţocan şi Traian Sas, conduşi de fratele Gheorghe Jurgeu, primesc răspunsul favorabil al fratelui Bulzan. În aceeaşi zi, într-o adunare generală a bisericii, biserica îl alege pe fratele Ovidiu Bulzan ca păstor, cu 47 voturi pentru şi o abţinere.

Ordinarea are loc în data de 16 septembrie 1990, din comisia de ordinare făcând parte pastorii Mihai Chiu, dr.Nicolae Gheorghiţă, dr.Iosif Ţon, Paul Negruţ şi Traian Grec. În aceeaşi zi sărbătoarea a cuprins şi ordinarea ca diacon al bisericii a fratelui Râpan Teodor.

Biserica avea de acum un păstor şi un diacon ordinat, avea Comitet de conducere, dar resursele financiare pentru punerea în practică a reconstrucţiei bisericii erau inexistente. Dar Dumnezeu ştie să asigure resurse acolo unde ele nu există. Aflat în concediu în Anglia, ultimul concediu de arhitect, Ovidiu Bulzan predică în biserica "The Slade" din Plumstead, Londra. Aflând despre nevoile bisericii din Bujac, fraţii din acea biserică hotărăsc donarea unui microbus şi a sumei de 20.000 de lire sterline în materiale de construcţie. Acesta a fost doar începutul, acestor eforturi alăturându-se mai apoi alte drumuri, alte răspunsuri la nevoile noastre din partea unor biserici din Marea Britanie şi Texas, SUA. De atunci, în fiecare dimineaţă când serbăm Masa Domnului, Îi mulţumim pentru aceştia într-un chip aparte. Recunoştinţa rămâne o floare rară... Lucrarea de reconstrucţie va dura trei ani, ani în care eforturile au fost ale tuturor. A menţiona nume presupune riscul omiterii nedrepte, nu doar al împuţinării "cununii": eroii de ieri şi soţiile lor, copiii care au muncit cot la cot cu părinţii şi bunicii lor, deveniţi azi bărbaţii şi femeile noii generaţii, văduvele şi orfanii, năpăstuiţii ce au binecuvântat pe atâţia, şi-ar dori un singur lucru azi: atmosfera de atunci, visele, spiritul de echipă, implicarea de atunci şi dragostea dintre noi, acestea să zămislească din nou Viaţă... Viaţă din belşug.

Dincolo însă de edificarea arhitecturală, de redobândirea în justiţie a proprietăţii, a autorizării Bisericii, a extinderii facilităţilor educative, de primire şi activităţi sociale, Dumnezeu Îşi continuă zidirea spirituală. Primii ani sunt ani de creştere deosebită, cu cel puţin două botezuri substanţiale pe an. Sunt servicii la care clădirea devine neîncăpătoare. Oameni, care până dăunăzi aparţinuseră altor biserici baptiste din oraş, revin acum acasă. Cartierul e pus în uimire când biserica "Golgota" începe să-şi asume un rol tot mai mare în viaţa de obşte a Bujacului: donaţii anuale făcute instituţiilor de învăţământ din cartier, amenajările urbanistice în folosul comunităţii, suportarea benevolă a 50% din costurile introducerii magistralei de gaz în cartierul Bujac, acţiunile de ajutorare a săracilor şi dezavantajaţilor din zonă, toate acestea ne-au căştigat dreptul de a avea o voce în "Ierusalimul" nostru.

Viaţa îşi urmează însă cursul şi, între august 1995 şi august 1996 Ovidiu Bulzan alege să-şi finalizeze masteratul în teologie început la Londra în 1988 şi pleacă pentru un an în Statele Unite. După luni de negocieri foarte discrete cu fratele Nelu Vătran, biserica este păstorită de acesta vreme de un an . Meritul cel mai mare al fratelui păstor Vătran a fost însă acela de a fi pornit serile de tineret de la Bujac, în octombrie 1996. Ceea ce a început aproape insignifiant, cu o mână de tineri, muzicieni cu o inimă egalată doar de darul cu care fuseseră înzestraţi de Dumnezeu, a continuat şi după reîntoarcerea fratelui Bulzan, în august 1996. Impactul acestor seri a fost greu de anticipat în acea vreme: în anii următori, până în 1999, sute de tineri se strângeau sâmbătă de sâmbătă la Bujac, din oraş, judeţ sau geografie evanghelică pe o rază de 100-200 de km, şi aceste seri de încurajare, de subliniere a apartenenţei la o identitate evanghelică vrednică şi vrednică de urmat, de chemare la mărturie creştină, de asumare a rolului societal interzis până la generaţia lor, a însemnat o reformare a modului în care se face biserică de atunci încoace, pretutindeni în România.

În 1998, la plecarea la doctorat a fratelui Bulzan, fratele pastor Mihai Chiu a preluat interimatul păstoririi bisericii şi, în ianuarie 2001, pentru a asigura continuitatea necesară în slujirea bisericii, a fost ales ca pastor fratele Ioan Buşan. Sub conducerea acestuia a demarat faza a treia a programului de reconstrucţie a bisericii, astfel că în vara anului 2008 a fost inaugurată noua sală de tineret şi funcţiuni sociale de la parterul noului nostru corp. În 2005 fratelui păstor Buşan i s-a alăturat în lucrare un tânăr format în anii Serilor de tineret, absolvent al Universităţii "Emanuel" din Oradea, fratele Ovidiu Hanc. Chemat să-şi asume rolul de pastor senior, acesta va părăsi biserica "Golgota" în anul 2010 pentru a păstori biserica "Biruinţa" din Aradul Nou. După finalizarea doctoratului în 2008, fratele Ovidiu Bulzan a revenit ca misionar al bisericii pentru diaspora română din Europa centrală, rămânând membru şi predicator în biserica pe care a slujit-o şi continuă să o slujească cu aceeaşi dragoste şi pasiune.

Deşi ultimii ani au dus la plecări masive ale românilor peste hotare, Biserica "Golgota" având la ora actuală membrii plecaţi în toate colţurile lumii, ea numără astăzi peste 300 de membrii. Acolada peste timp arată însă că, în pofida oricăror obstacole şi oprelişti, acolo unde Dumnezeu Îşi începe o lucrare la care copiii Săi răspund cu credincioşie, istoria ei pământeană continuă să inspire şi să proclame că Dumnezeu a ales să facă din Biserica Sa nu doar locul desăvârşirii noastre ci şi orizontul spre care, privind, aşteptăm revenirea Mirelui nostru.

Golgota: vrednici, şi vrednici de urmat!

 

PĂSTORUL BISERICII

Vasile Duma

Tel: 0746 010 120

 

COMITETUL BISERICII

George Sârca

Marinel Blaj

Mirel Talpeş

Ovidiu Frenţ

Ştefan Hamburger

Valentin Costea

Sânzienelor 8, Arad 310447

Tel: 0257 271 955

Propovăduirea Cuvântului

Una dintre activităţile esenţiale în Biserică este rezumată de apostolul Pavel în cuvintele "noi propovăduim pe Hristos cel răstignit" (1 Corinteni 1:23). Prin această propovăduire Dumnezeu "A găsit cu cale să mântuiască pe cei credincioşi" (1 Corinteni 1:21). Predicarea adevărului Scripturii Îl proclamă pe Hristos ca Mântuitor şi Domn şi în acelaşi timp îi cheamă pe oameni să vină la El prin credinţă şi pocăinţă ca să se bucure de mântuirea Lui eternă.

"Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi, deci, Suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!" (2 Corinteni 5:18-20).

Grupul de laudă şi închinare

"Lăudaţi pe Domnul! Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui în adunarea credincioşilor Lui!" (Psalmul 149:1)

Aceasta este chemarea la care grupul de laudă şi închinare al bisericii răspunde cu bucurie în fiecare duminică, în fiecare misiune, cu fiecare ocazie... Cu un repertoriu care cuprinde peste 150 de cântări şi cu dorinţa ca prin cântarea lor să creeze atmosfera unei adevărate închinări, grupul a căutat şi caută permanent să se ridice, nu la standardele plăcute oamenilor, ci la standardele pe care le merită Domnul nostru. Grupul de laudă şi închinare doreşte şi se străduieşte să edifice în permanenţă acea menire şi chemare a întregii biserici: ÎNCHINAREA.

Cor bărbătesc

Grupul bărbătesc face parte din trupul bisericii "Golgota" unde, alături de alte grupuri, formează membrul muzical al bisericii având ca scop principal preamărirea lui Dumnezeu atât prin cântare, cât şi prin trăirea după planul şi după voia Sa. Un alt scop, nu mai puţin important, este traducerea cuvântului lui Dumnezeu în limbajul muzicii astfel încât să ajungă în inimile ascultătorilor şi să aibă un impact pozitiv în viaţa acestora. Mesajul cântărilor afirmă siguranţa celor ce Îl urmează pe Dumnezeu şi pentru aceasta dorim ca precum Moise, noi şi cei care ne ascultaţi să putem spune în dreptul nostru:

"Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu, pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatalui meu, pe El Îl voi preamări." (Exod 15:2)

Corul mixt

"Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile, lăudaţi-L, toate popoarele! Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Domnul! " Palmul 117

Activitatea corului mixt al Bisericii se vrea un corolar al dedicarii individuale a fratilor si surorilor carora le-a fost încredinţat talantul slujirii muzicale. Prin mesajul si melodia fiecarui imn, incercăm să aducem inimile tuturor celor ce ascultă în armonie cu acordurile ce răsună în curţile Cereşti, acestea fiind un preambul al bucuriei la care vom fi partaşi, într-o veşnică adorare a lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, în Ceruri.

Corul copiilor

Lucrarea cu copiii din Biserică a avut dintotdeauna şi o componentă muzicală. Cântarea copiilor constituie unul din elementele care completeaza în închinare fiecare sărbătoare specific creştină a bisericii, fie că este vorba de Sărbătoarea Naşterii, a Intrării în Ierusalim, sau a Morţii şi Învierii Domnului Isus.

"Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Slava Ta se înalţă mai presus de ceruri. Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţâţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare" (Psalmul 8:1-2)

Tineret

Psalmistul spune: "Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea." La fel au spus şi tinerii bisericii "Golgota" Bujac, conştienţi că după felul în care vlăstarul este hrănit în tinereţe, aşa se vor vedea roadele la vremea maturităţii. De aceea, activitatea de tineret a bisericii nu a însemnat doar acţiuni ce ţin de specificul vârstei, ci şi o aplecare serioasă asupra Cuvântului. Pe lângă organizarea de tabere de tineret anuale sau bianuale, de zile speciale pentru activităţi sportive sau recreative, întâlnirile bilunare de sâmbata, în care studierea Cuvântului ocupă locul central, a devenit parte din programul cu care s-au obişnuit majoritatea tinerilor bisericii.

Pagina de faţă intenţionează să ilustreze doar o parte dintre activităţile menite să aducă fiecare tânăr al bisericii şi al cartierului la acel statut pe care apostolul Pavel îl cerea lui Timotei: "fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie."

Misiune

Ultimele cuvinte rostite de Domnul Isus înainte de a se înălţa la Tatăl au fost "şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului." Înţelegerea acestei urmări a poruncii "Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură" este parte vitală în viaţa tuturor credincioşilor, atât la nivel personal cât şi la nivel instituţional. Însuşindu-şi nu doar porunca, ci şi esenţa ei, respectiv aceea de a fi "martori" ai Domnului prin propovăduirea Evangheliei, biserica "Golgota" Bujac n-a pregetat să facă acest lucru ori de câte ori a fost nevoie. Indiferent că a fost vorba de misiune în biserici surori, căci "veţi fi martori în Ierusalim", sau că a fost vorba de misiuni în afara cadrului bisericilor, "până la marginile pământului" misiunea a constituit mereu o provocare. Fie în grupuri, fie prin sprijinirea misionarilor individuali, fie că a fost vorba despre misiuni interne sau internaţionale, credincioşii bisericii "Golgota" Bujac au răspuns mereu cu acelaşi entuziasm pe care îl reclamă întotdeauna chemarea Domnului. Iar dacă urmare a acestor misiuni Cuvântul Domnului este vestit, slava să fie doar a Lui!

Radio

Radio AltFM - http://www.altfm.ro/

Radio Cireşarii - http://radiociresarii.ro/

Muzică

Contrast Media - http://www.contrastmedia.ro/

Versuri Creştine - http://www.versuricrestine.ro/

Adi Gliga - http://www.adigliga.ro/

Chris - http://www.rochris.ro/

Decean - http://www.decean.ro/

Librării

Gramma.ro - http://www.gramma.ro/

Copyright © 2011, Biserica Creştină Baptistă "Golgota" Arad